Satul Pluton din com. Pipirig, jud. Neamț, fiind așezat într-un loc retras la poalele Munților Stânișoarei, în primele decenii ale secolului al XIX-lea, călugării din Mănăstirea Neamț vrând să facă aici un schit, au început ridicarea unei biserici din piatră de râu, pe care au construit-o până la baza de jos a geamurilor.
Cu timpul însă s-a renunțat la ridicarea schitului, întrucât pe aceste locuri se contura formarea unui sat populat cu refugiați din părțile Ardealului, din zona Prundu Bârgăului, care se refugiau în aceste ținuturi retrase din cauza asupritorilor.
Biserica începută de M-rea Neamț pe vremea starețului Neonil, care apare în pomelnicul ctitorilor împreună cu alți viețuitori din mănăstire, a fost ridicată în continuare, însă din lemn, de către locuitorii stabiliți aici, fiind terminată în anul 1838.
Acoperită inițial cu șindrilă, în anul 1974 biserica a fost acoperită cu tablă, iar între anii 1998-2000 a fost pictată.
În afara preoților parohi care au slujit aici în decursul timpului, în unele perioade la parohia Pluton au slujit și preoți de mănăstire, printre care s-a aflat și părintele Antim Găină, din M-rea Secu, care a păstorit aici între anii 1931-1934 și care este trecut în Patericul românesc.
